Nimic nu poate fi mai simplu decât să faci presiunea la roţi. Oare? Majoritatea umflă cauciucurile la 2,2, pentru că „aşa se face”, fără să ţină cont de dimensiunile roţii, de tipul de maşină, de gradul de încărcare a maşinii, de sezon, de traseu etc. Mai mult, mulţi folosesc compresoarele clasice de aer, pentru că, nu-i aşa, cu asta se umflă cauciucurile de zeci de ani. Odată cu apariţia opţiunii de încărcare a pneurilor cu azot a apărut o nouă temă de discuţie: e mai eficientă această metodă, mai bună, are avantaje faţă de metoda clasică?
Să o luăm cu începutul: care e deosebirea dintre aerul clasic şi azot? Aerul clasic e compus din aproximativ 78 la sută azot, 21 la sută oxigen, restul, vapori de apă şi diverse alte gaze. Azotul este evident 100% pur. La prima vedere, nu pare să fie o prea mare diferenţă între o concentraţie de 78 la sută şi una de 100 la sută. Însă, pentru cei care ştiu puţină fizică, deosebirea este uriaşă. Azotul e un gaz inert. Asta înseamnă că nu îşi schimbă proprietăţile la temperaturi diferite. Iată, deci, motivul pentru care presiunea cu azot câştigă din ce în ce mai mult teren, în special în sezonul cald: anvelopele de vară încărcate cu azot nu îşi modifică presiunea la fluctuaţiile de temperatură. Adică indiferent de arşiţa de afară, presiunea din interiorul pneului va fi aceeaşi deoarece azotul nu se dilată, iar volumul său rămâne constant. Spre deosebire de aerul clasic, care are 21 la sută oxigen, gaz care se dilată la căldură. Să fie oare acesta singurul avantaj? Ei bine, surprinzător, dar mai sunt şi altele. Presiunea constantă în pneuri duce la o economie de combustibil, e drept, una mică, dar la drumuri lungi, e sesizabilă. Evident, cu cât vei merge mai mult cu anvelope de vară încărcate cu azot, cu atât economia de combustibil va fi mai mare. Există şi un al treilea avantaj, la care poate nu te-ai gândit: lipsa coroziunii jantei pe interior. La o încărcare a pneurilor cu aer clasic, în care sunt şi vapori de apă, în timp, interiorul jantei se corodează, ceea ce duce la o scădere a gradului de etanseizare. Pe când pneurile încărcate cu azot, un gaz inert, după cum am spus, vor avea jantele intacte, neafectate de coroziune.
Un alt avantaj, demonstrat pe baza a numeroase studii cu zeci de anvelope similare umflate cu aer, respectiv azot, este stabilitatea în timp a presiunii. Se ştie că orice pneu pierde aer, deoarece cauciucul are micropori, prin care moleculele de aer „se strecoară”. Pierderile sunt neglijabile, de cel mult 10 la sută din presiune pe durata unui an (e şi motivul pentru care presiunea roţilor trebuie verificată periodic). S-a constatat însă că pneurile încărcate cu azot au pierderi mult mai mici faţă de cele încărcate cu aer obişnuit. Explicaţia e simplă: moleculele de azot sunt mai mari decât cele de oxigen, ceea ce le face să “iasă” mai greu prin microporii cauciucului.
Dacă tragem linie, ajungem la concluzia că presiunea cu azot, deşi mai scumpă, e mai avantajoasă decât cea cu aer obişnuit.
