O persoană în vârstă cu probleme de sănătate necesită o îngrijire atentă, pe care familia nu i-o poate oferi din diverse motive: lipsa pregătirii necesare, distanță mare de vârstnic, lipsa timpului liber, responsabilități la serviciu și cu familia, etc.
Când vine vorba de îngrijirea bunicilor există două soluții: serviciile de îngrijire la domiciliu sau îngrijirea în azilurile de bătrâni.
Ce presupune îngrijirea în aziluri de bătrâni
În aziluri, bătrânii intră încontact cu persoane de aceeași vârstă, se organizează activități de grup, unde se creează un mediu propice pentru interacțiune și socializare. Relațiile sociale cu persoane de aceeași vârstă au un efect mai benefic decât am putea crede. Socializarea ridică tonusul psihic al pacientului. Acesta se relaxează prin comunicarea cu ceilalți, iar o stare de spirit îmbunătățită contribuie la vindecarea bolilor.
Diversele activități pe care trebuie să le îndeplinească încurajează sentimentul de autonomie, scapă de rutină și de sentimentul neplăcut de singurătate.
Azilurile sunt prevăzute cu personal medical care oferă consultații și tratamente adecvate afecțiunilor pe care le are fiecare.
Însă, dat fiind faptul că în aceeași unitate există mai multe persoane, personalul responsabil nu poate acorda atenție individuală. Astfel, vârstnicii se pot simți neglijați și încet se poate instala sentimentul de singurătate și depresia. Această stare poate fi declanșată și de sentimentul inutilității și de senzația că cei apropiați l-au abandonat pentru ca s-ar fi săturat de el.
Schimbarea de domiciliu poate crea anxietate, panică, șocuri și reacții agresive care astfel pot agrava starea de sănătate a persoanei.
Numărul mare de persoane din aceeași unitate elimină conceptul de spațiu personal și intimitatea aproape că nu mai există.
Azilurile pot fi situate la distanțe semnificative de fostul domiciliu, de rude și vechii prieteni. Persoanele în vârstă au nevoie de vechile cunoștințe care să îi confere siguranță, sentimentul de familiaritate și care să îi amintească de fosta viață.
Perspectiva îngrijirii la domiciliu
Spre deosebire de îngrijirea de la azil, acasă, vârstnicul este singura persoană care beneficiază de atenția asistentului medical venit să îl trateze. Mai mult, serviciile medicale la domiciliu sunt disponibile non-stop, iar pacientul va fi asigurat că primește tratamentul prescris de medic, medicamentele corecte la momentul potrivit și injecții la domiciliu.
Acasă, în mediul familial, persoana vizată are sentimentul de confort, siguranță și mai ales de independență. Într-un azil ar fi nevoit să respecte un set de reguli, însă în căminul personal își păstrează vechile tabieturi.
Relațiile cu familia sunt și mai apropiate. Aceștia nu trebuie să suporte vreun program de vizite, ci îl pot vedea pe vârstnic oricând doresc și este nevoie.
Îngrijirea medicală de domiciliu este privilegiul persoanelor vulnerabile așa cum sunt cei în vârstă. În colectivitatea unui azil sau într-un spital, există riscuri majore de contactare a virusurilor și bacteriilor cauzatoare de noi afecțiuni. Dreptul la intimitate îi este respectat de îngrijitor. Acestui îi este interzisă deschiderea corespondenței, utilizarea bunurilor personale, decât dacă a primit acceptul proprietarului sau a familiei acestuia.
