Cuvintele „open source” apar des în discuÈ›ii despre tehnologie, iar mulÈ›i le iau drept sinonim pentru „gratis”. Nu sunt, deÈ™i se suprapun adesea. Pe Articol Web explicăm de ce diferenÈ›a contează È™i de ce un program cu uÈ™a deschisă poate fi o idee bună.
Rețeta pusă pe masă
Orice program este scris de oameni sub forma unui text, numit cod sursă. Ce primești când instalezi o aplicație este varianta transformată, pe care calculatorul o înțelege, dar pe care omul n-o mai poate citi. Seamănă cu o prăjitură gata coaptă: o poți mânca, dar nu vezi ce conține.
Un program open source îți dă și rețeta. Poți deschide codul, citi ce face, îl poți modifica și îl poți distribui mai departe, cu respectarea unei licențe. Licența e actul care spune ce ai voie și ce nu: de pildă, să copiezi, să schimbi, să păstrezi mențiunea autorilor.
Gratis sau nu?
Nu neapărat. Un program poate fi open source și să se vândă, sau să existe un serviciu plătit în jurul lui, de pildă instalare, suport ori găzduire. Și invers, există o grămadă de aplicații gratuite al căror cod este închis: le folosești, dar nu ai voie să vezi sau să schimbi nimic.
Mi se pare utilă o comparație cu un restaurant. Unul îți servește mâncarea și îți ține bucătăria închisă. Altul îți arată oalele și îți dă chiar și rețetele. Poți plăti în ambele locuri sau în niciunul, dar relația ta cu mâncarea e diferită.
De ce ar lucra cineva la ceva ce dă mai departe
Motivele sunt mai variate decât crezi. Unii dezvoltatori vor să rezolve o problemă proprie și constată că și alții o au. Altora le place să lucreze în echipă, pe subiecte pe care le stăpânesc. Firme mari folosesc programe deschise la baza serviciilor lor și plătesc oameni să le îmbunătățească, pentru că toată lumea câștigă dacă bucata comună merge bine.
Efectul practic este că multe lucruri pe care le folosești zilnic au la bază cod deschis, fără să o știi: o mare parte din serverele care țin site-urile pornite, o mulțime de telefoane, programe pentru editarea imaginilor, sisteme de gestionare a conținutului.
Avantajele reale
Primul este transparența. Dacă mii de ochi pot citi codul, e mai greu ca ceva neplăcut să stea ascuns acolo. Nu înseamnă că nu există greșeli, înseamnă doar că pot fi găsite de oricine, nu doar de echipa care a scris programul.
Al doilea este libertatea. Dacă proiectul se oprește sau firma care îl făcea dispare, codul rămâne, iar altcineva îl poate prelua. La un program închis, când furnizorul renunță, rămâi cu ce ai și speri.
Al treilea e flexibilitatea: poți adapta programul nevoilor tale sau poți plăti pe cineva s-o facă. Pentru un site, asta se vede foarte bine, fiindcă multe platforme populare sunt deschise și au în jur o comunitate mare de teme și extensii.
Nu totul e roz. Un proiect deschis poate fi abandonat, iar dacă te-ai bazat pe el, rămâi fără actualizări. Documentația e uneori subțire, iar ajutorul vine de la comunitate, ceea ce înseamnă că depinde de voința și timpul altora. Nu ai pe cine să tragi la răspundere ca la un contract comercial. Mi s-a întâmplat să mă bazez pe o extensie pe care nu o mai actualiza nimeni și să trebuiască s-o înlocuiesc în grabă.
Iar faptul că un cod e vizibil nu garantează că cineva chiar l-a citit. Pentru un proiect mic, cu câțiva colaboratori, ochii nu sunt chiar mii.
Un sfat simplu înainte să alegi un astfel de program: uită-te dacă primește actualizări de curând, dacă există o comunitate care răspunde la întrebări și dacă licența se potrivește cu ce vrei să faci. Un proiect viu se vede din activitatea lui.
Dacă publici conținut online, ghidul despre campanii de conținut oferă un alt unghi, cel al felului în care ajunge un mesaj la oameni, fără legătură directă cu codul, dar la fel de practic. Iar pentru mai multe explicații despre aparate și programe, rubrica tehnologie și electronice merită răsfoită.
Dacă ai un program preferat, caută dacă are o versiune deschisă. Uneori e chiar mai bună.
