Majoritatea infiltrațiilor dintr-un acoperiș nu apar din cauza tablei în sine, nici din cauza grosimii, nici din cauza culorii sau a producătorului. De cele mai multe ori, problemele pornesc din etanșări — acele detalii aparent mici care decid dacă apa curge controlat sau dacă găsește o cale să intre sub panouri. Etanșările sunt vulnerabile pentru că sunt formate din multe elemente mici: sorturi, benzi de etanșare, îmbinări laterale, margini, dolii, închideri de fronton și coame. Toate acestea trebuie gândite, montate și testate corect pentru ca acoperișul să fie cu adevărat impermeabil. Când ceva nu este închis cum trebuie, infiltrația apare uneori imediat, alteori după luni sau chiar ani.
Un prim loc unde se greșește frecvent este zona coșului de fum. Aici se întâlnesc trei materiale diferite: tabla, zidăria și sorturile. Dacă sortul inferior nu este montat sub panou, ci peste, apa va curge întotdeauna în spate. Dacă sorturile laterale nu sunt bine îndoite și lipite, se formează micro-canale invizibile prin care apa se strecoară la fiecare ploaie. O altă greșeală comună este aplicarea excesivă de silicon în loc de o etanșare mecanică corectă. Siliconul îmbătrânește, se retrage, se înmoaie la căldură și permite apei să treacă. O echipă profesionistă folosește sorturi dedicate, îndoite pe șantier, nu improvizate.
O altă zonă critică este dolia — acea scobitură unde două pante ale acoperișului se întâlnesc. Aici se adună cea mai multă apă, iar o dolie montată greșit produce infiltrații mai repede decât orice alt element. Dacă dolia este prea plată, apa stagnează. Dacă este strânsă prea mult sub panou, se formează tensiuni. Dacă suprapunerea doliilor nu are lungimea necesară, apa poate urca peste margine la ploi puternice. Este suficient un unghi greșit sau un cui bătut în locul nepotrivit pentru ca apa să își facă drum în spatele tablei. De aceea, o dolie corectă se montează cu spațiu de ventilație, cu prinderi laterale, nu pe fundul ei, și cu o bandă de etanșare adecvată la marginea panourilor.
Etanșările laterale — zonele unde panourile se întâlnesc cu pereții sau cu frontoanele — sunt și ele surse frecvente de probleme. Mulți montatori folosesc sorturi standard, fără să țină cont de unghi, înălțime sau modul în care apa curge pe perete. Rezultatul este că apa lovește sortul, ricoșează și se infiltrează în spate. Un sort corect trebuie să fie ridicat suficient de sus, fixat mecanic în perete și completat cu o bandă adecvată care preia micro-infiltrațiile. Dacă sortul doar stă „lipit” de perete, este doar o chestiune de timp până când apa găsește o cale în spate.
Coama, deși pare o zonă simplă, produce la rândul ei multe infiltrații. Coama ventilată trebuie montată astfel încât să permită circulația aerului, dar să blocheze complet apa. Aici se folosesc benzi de etanșare speciale, care trebuie aplicate uniform și continuu. Dacă banda este întreruptă, dacă nu este presată corect sau dacă se aplică una nepotrivită pentru profil, se creează spații minuscule care permit vântului să împingă apa sub panouri. În plus, șuruburile coamei trebuie să fie aliniate, strânse corect și în număr suficient pentru ca elementul să rămână stabil la vânt puternic.
Un alt loc unde se greșește des este streșina. Dacă tabla nu este prelungită suficient peste jgheab, apa poate curge pe în spatele acestuia. La fel, dacă prinderea nu este fermă, panourile pot vibra, deplasând banda de etanșare sau ridicând marginea. Mulți proprietari cred că acolo unde curge pe lângă jgheab nu este o problemă de etanșare, ci una de jgheab. De fapt, tot streșina este responsabilă — ori marginea panoului, ori modul în care au fost făcute închiderile.
Benzile de etanșare sunt esențiale, dar mulți montatori le folosesc greșit. Există benzi din burete, benzi din aluminiu expandat, benzi autoadezive, benzi ventilate și benzi care blochează complet aerul. Nu toate se folosesc peste tot. Dacă banda nepotrivită este montată la coamă, ventilarea se blochează; dacă banda nepotrivită este montată la dolie, apa este împinsă în zone nedorite. De aceea este esențial ca montatorul să cunoască tipul de bandă potrivit fiecărei zone.
Etanșările defectuoase nu apar doar pe acoperișuri vechi. Ele apar și pe acoperișuri noi, atunci când montajul este făcut rapid sau de echipe fără experiență. Un acoperiș poate arăta perfect cinci luni și apoi să înceapă să dea probleme exact în zonele care nu au fost etanșate cum trebuie. Mulți proprietari cred că problema vine de la ploaie „mai puternică decât de obicei”, când de fapt vine de la un detaliu de câțiva milimetri montat greșit.
Dacă ai o infiltrație, verificarea corectă nu înseamnă doar schimbarea unui panou. Înseamnă analizarea tuturor punctelor de etanșare, verificarea suprapunerilor, testarea zonei de dolie și examinarea modului în care apa circulă natural pe acoperiș. O echipă profesionistă nu repară doar efectul, ci caută sursa reală, chiar dacă este la câțiva metri distanță.
Pentru cei care caută intervenții profesionale și analize complete ale etanșărilor, există echipe dedicate pe pagina reparatii acoperis, unde fiecare detaliu este verificat înainte de a decide soluția finală. Iar pentru lucrări locale realizate cu atenție la etanșările sensibile, serviciile din Dâmbovița sunt printre cele mai căutate, tocmai datorită intervențiilor corecte în zonele vulnerabile ale acoperișului.
