Majoritatea planurilor de conținut mor în a treia săptămână. Nu pentru că ideile s-au terminat, ci pentru că cineva a promis prea mult. Cinci articole pe săptămână, trei postări zilnice, un newsletter, un videoclip. Pe hârtie arată bine, în viața unui patron care și vinde, și facturează, și răspunde la telefon nu are cum să țină.
Alege un ritm pe care îl poți ține și în noiembrie
Un articol bun pe lună e mai valoros decât zece făcute în pripă. Dacă ți se pare puțin, gândește-te că peste un an ai douăsprezece materiale solide, fiecare adunând vizite, linkuri și încredere. Peste doi ani, douăzeci și patru.
Începe de unde ai deja materie primă. Întrebările clienților, greșelile pe care le vezi mereu, motivele pentru care cineva alege un serviciu în loc de altul. Din asta ies subiecte care nu seamănă cu ale concurenței, pentru că vin din munca ta, nu dintr-un generator de idei.
Un articol, mai multe utilizări
Un text de 600 de cuvinte poate deveni trei postări pe rețele, un răspuns pe care îl trimiți unui client nehotărât, o secțiune dintr-un newsletter. Nu e trișat, e eficient. Singura grijă e să adaptezi tonul: pe o rețea socială ești mai scurt și mai direct, într-un articol ai spațiu pentru nuanțe.
Alternează formatele ca să nu plictisești. O lună un ghid explicativ, următoarea o poveste despre un caz real, apoi un material de tip întrebări și răspunsuri. Cititorul nu simte monotonia, iar tu nu te blochezi în același tipar.
Distribuția contează cât scrisul
Poți avea cel mai bun articol din domeniu, dacă îl lași singur pe blog, îl citesc zece oameni. Trimite-l clienților existenți, pune-l în semnătura de e-mail, arată-l partenerilor. Iar pentru a ajunge la un public nou, publică o variantă adaptată într-o publicație externă, cu un link către original sau către o pagină de servicii. Dacă nu ești sigur cum se face, un publicare advertoriale îți arată pașii, de la alegerea subiectului până la momentul publicării.
Ține un fișier simplu cu trei coloane: subiectul, data planificată, unde a apărut. Nimic mai mult. După șase luni, te uiți și vezi ce a mers: ce articole au adus apeluri, care au fost citite, care au adus linkuri.
Dacă ai un angajat sau o colegă care scrie bine, dă-i o oră pe săptămână pentru asta, în program, nu după. Conținutul făcut pe seară, din vinovăție, se simte. Ce e scris cu spor și cu timp se simte și el, în sens bun.
Iar dacă un subiect nu iese, lași deoparte și treci la următorul. Calendarul e un instrument, nu o pedeapsă.
Ceva ce văd rar: lista de idei de rezervă. Ține într-un loc la îndemână zece subiecte de rezervă, notate când ți-au venit, în trafic sau la o ședință plictisitoare. În luna aglomerată, când nu ai timp să gândești, tragi unul din listă și scrii. Fără rezervă, ratezi luna, iar apoi încă una, și calendarul moare.
Verifică din când în când și cum arată linkurile pe care le primești din publicații externe. politici anti-spam sunt un bun reper pentru a nu merge prea departe, mai ales dacă pornești cu buget mic și ți se oferă scurtături tentante. Răbdarea ieftină bate graba scumpă.
Mai pune-È›i o întrebare când planifici o lună: ce nu vreau să mai fac? Dacă răspunsul e „postări zilnice pe trei reÈ›ele”, renunță la două dintre ele. Un cont È›inut bine bate trei conturi abandonate. Cu timpul vei vedea ce canal îți aduce clienÈ›i, iar pe celelalte le poÈ›i relua mai târziu, dacă ai oameni È™i timp. Calendarul acesta nu trebuie să arate impresionant, trebuie să se facă.
