O pergolă bună nu cere nici proiect de arhitect, nici utilaje. Cere patru stâlpi drepți, câteva grinzi, o după-amiază de săpat și puțină răbdare până când plantele o acoperă. Efectul vine în doi-trei ani, dar începe imediat: ai un loc de umbră, un perete verde și un cadru pentru masa de afară.
Dimensiunile uzuale: 3×3 metri în plan și 2,5 metri înălțime liberă. Dacă ai loc, mergi pe 3×4. Stâlpii, de 10×10 centimetri, din lemn de rășinoase tratat sau din salcâm. Grinzile de legătură, de 8×10, se prind în partea de sus, iar peste ele vin căpriori subțiri, de 5×5, la 40-50 de centimetri distanță. Peste ei poți adăuga o ultimă serie de șipci, pentru plasa de umbrire sau pentru plantele cățărătoare.
Fundațiile, partea pe care o grăbesc toți
Stâlpul înfipt direct în pământ putrezește în trei-patru ani. Mult mai bine: un picior metalic în formă de U, înglobat într-un bloc de beton de 30x30x40 de centimetri. Sub fiecare, un strat de pietriș pentru drenaj. Folosește o nivelă și un șnur întins între cei patru colțuri; o pergolă strâmbă se vede de departe și se repară greu.
Lasă betonul să se întărească șapte zile înainte de a monta structura. Apoi asamblează la sol cadrele laterale și ridică-le cu ajutorul unei a doua persoane. Șuruburi lungi, de 120-140 mm, cu cap hexagonal, înlocuiesc cuiele. Pentru fiecare îmbinare, două șuruburi în diagonală.
Ce plante pui la poalele ei
Viță de vie, glicină, clematită, trandafiri cățărători, hamei, caprifoi. Fiecare are pretenții diferite. Glicina e spectaculoasă, dar grea și puternică; are nevoie de o structură robustă și tăieri regulate. Clematita e mai discretă, cere rădăcini la umbră și frunziș la soare. Hameiul crește rapid, anual, și dă umbră deasă de la început. Via de vie dă umbră și fructe, dar reclamă atenție la tăieri.
Toamna e momentul bun pentru plantare, pentru că solul e încă cald, iar plantele se înrădăcinează înainte de ger. Despre ce trebuie făcut cu o vie existentă după recoltă, un bun reper e curățarea viei după recoltare, unde sunt pașii esențiali pentru finalul de sezon.
Detalii care fac diferența
Pune la baza fiecărui stâlp un cablu sau o sârmă pe care plantele să se agațe, la distanță de 30 de centimetri de lemn. Fără suport, cățărătoarele se lipesc de stâlp și îi fac mai mult rău decât bine. Plasă de sârmă cu ochiuri mari sau o plasă de plastic rezistentă merg la fel de bine.
Tratează lemnul înainte de montaj, nu după. Lazura se aplică mult mai ușor pe lemn pus la orizontală, pe capre, decât pe o structură gata montată. Aplică două straturi, cu un strat suplimentar la capete și la îmbinări.
Un detaliu care se ignoră des: umbra. O pergolă acoperită cu viță dă umbră vara, dar iarna lasă soarele să treacă, pentru că frunzele cad. Un acoperiș plin, din tablă sau policarbonat, ține lumina departe tot anul și transformă terasa într-un loc întunecat pe vreme rea. Alegerea depinde de cum folosești spațiul.
Dacă vrei să gândești curtea ca ansamblu, categoria amenajări exterioare adună schițe, soluții pentru dale, alei și zone de stat, iar un ghid online de casă și grădină bine structurat te scutește de multe greșeli pe care alții le-au făcut deja. Merită parcurs înainte de a săpa prima groapă.
Dacă amplasezi pergola lângă casă, lasă între ea și perete un spațiu de 5-10 centimetri sau prinde-o pe o grindă fixată la perete, ca apa să nu intre pe fațadă. Pe latura dinspre vest plantele cresc mai mult, iar umbra din după-amiază e cea mai prețioasă. Evită colțurile în care se adună zăpada și apa de pe acoperiș, pentru că lemnul stă acolo mereu ud.
În fine, bugetul. O pergolă de 3×3 din lemn tratat costă, cu materiale cu tot, între 1500 și 3000 de lei, în funcție de esență și de finisaje. Dacă o execută un meseriaș, adaugă manopera. Diferența față de o pergolă din magazin, de aceeași dimensiune, e de câteva mii de lei, iar a ta se potrivește exact cu spațiul pe care îl ai. Iarna, înainte de ger, mai e timp pentru montare, iar primăvara plantele vor găsi gata structura de care au nevoie.
