Gazonul se udă rar, dar abundent, de preferat dimineața devreme, și se tunde atunci când iarba depășește cu o treime înălțimea dorită, fără a scurta niciodată mai mult de o treime din frunză. Aceste două reguli țin iarba deasă și rezistentă. Pe EXPO Casa Mea găsești și alte idei practice pentru curte.
Cum uzi gazonul fără să-l ineci
Udarea frecventă și superficială învață rădăcinile să rămână aproape de suprafață, unde pământul se usucă primul. Mai bine uzi de una sau două ori pe săptămână, dar suficient cât să pătrundă apa în sol pe câțiva centimetri. Un test simplu: înfigi un cuțit subțire în pământ și vezi cât de adânc a ajuns umezeala.
Cel mai bun moment este dimineața devreme, când vântul e slab și soarele nu evaporă apa. Seara târziu e a doua variantă, însă frunza care rămâne udă peste noapte favorizează bolile produse de ciuperci. La amiază pierzi o mare parte din apă prin evaporare.
Semne că udarea nu este potrivită
- iarba capătă o nuanță gri-albăstruie și rămâne culcată după ce ai călcat pe ea: îi lipsește apa;
- apar zone moi, noroioase sau mușchi: uzi prea des;
- petice galbene doar în anumite colțuri: verifică dacă aspersoarele acoperă uniform suprafața.
Când tunzi gazonul
Regula treimii te scutește de multe probleme: nu tăia dintr-o singură trecere mai mult de o treime din înălțimea ierbii. Dacă ai lăsat-o să crească prea mult, o aduci la înălțimea dorită în două sau trei etape, la câteva zile distanță una de alta.
Tunde numai pe iarbă uscată, altfel lamele rup frunzele în loc să le taie curat, iar mașina se înfundă. Lamele bine ascuțite lasă o tăietură netedă, care se vindecă repede, pe când cele tocite zdrențuiesc vârfurile și gazonul capătă un aspect albicios.
Înălțimea de tundere depinde de amestecul de semințe și de expunere. Într-o zonă foarte însorită, o iarbă lăsată puțin mai înaltă umbrește solul și păstrează umezeala. La umbră nu tunde prea scurt, ca frunzele rămase să poată capta destulă lumină.
Cum se leagă udarea de tundere
Cele două lucrări se influențează reciproc. După o perioadă ploioasă iarba crește repede și o tunzi mai des, iar pe vreme secetoasă crește încet, deci tunsul se rărește. Nu uda chiar înainte de tuns, ci cu o zi înainte sau după, ca să nu strivești solul moale cu roțile mașinii.
Firele tăiate pot rămâne pe loc dacă sunt scurte: se descompun și hrănesc gazonul. Dacă stratul devine gros și formează o pătură, le strângi, altfel sufocă iarba de dedesubt.
Merită să ții cont și de anotimp. Primăvara, când iarba pornește la drum, tunsul începe devreme, cu lama setată mai sus. Vara udarea contează cel mai mult, iar toamna reduci treptat atât apa, cât și frecvența tunderii. EXPO Casa Mea poate fi un bun loc de documentare.
Un program simplu de urmat
- udarea: dimineața, abundent, la câteva zile distanță;
- tunsul: când iarba depășește cu o treime înălțimea dorită;
- lamele: verifici ascuțirea la începutul sezonului;
- solul: îl testezi cu degetul înainte de fiecare udare.
Pentru mai multe idei despre amenajarea și întreținerea spațiului verde, răsfoiește secțiunea Casa și grădină, unde articolele sunt grupate pe temă.
Recomandarea finală: urmărește gazonul, nu calendarul. Dacă iarba arată semne de oboseală, o uzi; dacă a crescut, o tunzi. Cu o rutină potrivită, curtea rămâne verde fără efort mare, iar EXPO Casa Mea te poate inspira cu idei practice pentru fiecare sezon.
