Te-ai întrebat vreodată de ce unii agricultori scot producții constante, indiferent de cum bate vântul anului? Poate că ai dat vina pe soi, pe semănat la timp sau pe ploaie. Dar de multe ori, diferența se face în subteran – la nivel de nutriție. Iar dintre toți nutrienții, potasiul e adesea ignorat, deși are un rol mai subtil și mai profund decât pare la prima vedere.
Când solul are totul… dar totuși lipsește ceva
Pe hârtie, ai tot ce-ți trebuie: azot din plin, fosfor în normă, pH acceptabil. Grâul ar trebui să zburde. Dar nu se întâmplă. Tufa rămâne firavă, paiul casant, iar boabele nu se umplu cum trebuie. În multe cazuri, exact aici intră în scenă potasiul – elementul care nu strigă tare, dar face treabă temeinică.
Potasiul nu contribuie la formarea structurii plantei în același mod ca azotul, dar tot ar trebui să fie inclus într-un program de nutriție bio pentru grâu. Asta pentru că are grijă ca totul să funcționeze sincronizat: stomatele să se închidă când e secetă, enzimele să lucreze eficient, iar transportul apei și al zaharurilor să meargă brici. Grâul e o cultură care cere echilibru, iar potasiul îl poate oferi.
Ce face, concret, potasiul în lanul de grâu?
E ușor să spui că e „important”. Dar hai să vedem cum acționează mai exact:
Reglarea echilibrului hidric
Grâul are nevoie de apă. Dar și mai important, are nevoie să-și gestioneze apa. Potasiul reglează deschiderea și închiderea stomatelor, adică acele „guri” microscopice prin care planta transpiră. Dacă stomatele rămân deschise prea mult, planta pierde apă și se ofilește. Dacă se închid prea devreme, nu mai are loc schimbul de gaze, iar fotosinteza suferă.
Cu un nivel bun de potasiu, grâul devine mai rezistent la secetă și reușește să valorifice mai bine fiecare picătură.
Transportul zaharurilor
După ce frunza își face treaba și produce zaharuri prin fotosinteză, vine întrebarea: cum ajung acestea la boabe? Aici intră potasiul. El reglează presiunea osmotică în vasele de transport ale plantei, facilitând mișcarea substanțelor nutritive. Fără el, grâul are frunze care muncesc, dar spice care nu se umplu.
Activarea enzimelor și sinteza proteinelor
Potasiul activează peste 60 de enzime esențiale pentru dezvoltarea plantei. Asta înseamnă că, indirect, contribuie la sinteza proteinelor, la formarea amidonului și la producția de hormoni vegetali. E implicat și în procesele de maturare, ceea ce înseamnă o coacere mai uniformă și un risc mai mic de pierderi la recoltare.
Întărirea pereților celulari
Deși calciul e recunoscut pentru rolul în pereții celulari, potasiul contribuie și el, într-un mod mai subtil. El îmbunătățește turgescența celulelor, ceea ce înseamnă plante mai ferme și mai puțin predispuse la frângere sau la boli fungice.
