Scontarea ajută o firmă să folosească mai devreme bani pe care îi are de încasat la termen. Pentru o companie care facturează astăzi È™i primeÈ™te plata peste 30, 60 sau 90 de zile, diferenÈ›a de timp contează. Furnizorii, salariile È™i taxele au propriile scadenÈ›e, iar numerarul poate lipsi exact când apar comenzi noi.
Problemele apar atunci când finanÈ›area este folosită fără un calcul legat de creanÈ›e, marjă È™i fluxul de numerar. Cele mai frecvente greÈ™eli È›in de suma accesată, alegerea facturilor È™i presupunerea că fiecare încasare va veni exact la termen.
1. FinanÈ›ezi mai mult decât îÈ›i cere activitatea
Valoarea totală a facturilor emise nu este același lucru cu necesarul firmei.
Să presupunem că ai creanÈ›e de 200.000 de lei, dar deficitul estimat pentru următoarele patru săptămâni este de 45.000 de lei. Dacă finanÈ›ezi întreaga sumă disponibilă fără să ai o utilizare pentru bani, costul operaÈ›iunii creÈ™te fără un beneficiu comercial proporÈ›ional.
Calculul corect porneÈ™te de la plățile apropiate. Aduni furnizorii, salariile, taxele, ratele È™i aprovizionarea, apoi scazi numerarul existent È™i încasările care intră înainte de acele scadenÈ›e.
DiferenÈ›a arată suma care lipseÈ™te. Ea oferă un reper mai bun decât plafonul maxim pe care îl poÈ›i obÈ›ine.
2. Folosești scontarea pentru pierderi care se repetă lunar
Scontarea rezolvă un decalaj de timp între facturare È™i încasare. Nu corectează o afacere care cheltuieÈ™te constant mai mult decât câÈ™tigă.
Dacă firma rămâne fără bani în fiecare lună chiar È™i după ce clienÈ›ii plătesc, cauza se găseÈ™te în altă parte. Marja poate fi prea mică, costurile fixe prea mari sau stocurile prea ridicate.
Aducerea încasărilor mai devreme oferă o perioadă de respiro, însă deficitul reapare după consumarea banilor.
Înainte să foloseÈ™ti finanÈ›area, uită-te la ultimele È™ase luni È™i vezi ce se întâmplă după încasarea principalelor facturi. Dacă soldul rămâne tensionat, firma are nevoie de o analiză a modelului de costuri, nu doar de acces mai devreme la numerar.
3. Alegi facturile doar după valoare
O factură mare nu este neapărat cea mai potrivită creanță pentru finanțare.
Contează cine este clientul, ce termen de plată are, dacă livrarea este confirmată È™i dacă există dispute comerciale. O creanță către un client care plăteÈ™te constant la scadență are alt profil decât una emisă către un partener care întârzie frecvent.
Când analizezi scontări pentru finanÈ›area capitalului de lucru, merită să legi factura aleasă de cheltuiala pe care vrei s-o acoperi È™i de momentul în care estimările arată că banii vor reveni în circuit.
Documentele contează È™i ele. Contractul, comanda, factura È™i dovada livrării reduc neclaritățile atunci când creanÈ›a intră în analiză.
4. Te uiți doar la costul procentual
Un procent afiÈ™at într-o ofertă spune prea puÈ›in dacă nu îl transformi în lei.
Să presupunem că accesul anticipat la 80.000 de lei costă în total 4.000 de lei. Firma foloseÈ™te banii pentru o comandă nouă care aduce o marjă de 14.000 de lei. În această situaÈ›ie, operaÈ›iunea lasă spaÈ›iu pentru costul finanțării.
Dacă aceeași comandă produce o marjă de 5.000 de lei, calculul arată diferit.
Compară suma netă care intră în cont, totalul costurilor È™i beneficiul economic obÈ›inut prin folosirea banilor. Dobânda sau comisionul nu trebuie privite separat de tranzacÈ›ia comercială pe care o susÈ›in.
Și durata contează. O creanță scadentă peste 30 de zile presupune un interval mai scurt decât una care se încasează peste patru luni.
5. Presupui că toți clienții vor plăti exact la scadență
Un cash-flow construit numai pe scenariul optim poate da o imagine falsă.
Dacă o factură de 100.000 de lei are scadență pe 15 ale lunii, nu presupune că banii vor intra în cont în acea dimineață. Istoricul clientului este un reper mai bun.
Dacă partenerul plăteÈ™te de obicei cu zece zile întârziere, scenariul financiar ar trebui să includă acest interval.
Mai verifică și ce prevede contractul de finanțare dacă debitorul nu achită la termen. Pot exista costuri suplimentare, obligații de regres sau alte consecințe care schimbă calculul inițial.
O rezervă de numerar pentru întârzieri scurte protejează firma de situaÈ›ia în care o singură factură decalată blochează următoarele plăți.
6. Folosești banii pentru un stoc care se vinde greu
Scontarea poate aduce numerar mai devreme, dar nu accelerează vânzarea mărfii cumpărate cu acei bani.
Dacă finanÈ›ezi 70.000 de lei pentru un lot de produse È™i acesta rămâne È™ase luni în depozit, ai mutat lichiditatea din creanÈ›e într-un alt loc unde banii rămân blocaÈ›i.
Înainte de aprovizionare, verifică rotaÈ›ia produselor similare. Uită-te la vânzările lunare, la perioada sezonieră È™i la stocul deja existent.
Un discount bun de la furnizor nu compensează mereu o rotație slabă. Uneori, o comandă mai mică la un preț ceva mai mare păstrează numerarul necesar firmei pentru salarii, taxe și următoarele obligații.
7. Nu legi rambursarea de următoarele încasări
FinanÈ›area are nevoie de un traseu clar până la rambursare.
Dacă iei bani pentru aprovizionare, trebuie să È™tii când se vinde marfa, când facturezi È™i când intră banii din noul ciclu comercial. Fără acest calendar, scontarea riscă să acopere doar o lipsă de numerar care se mută dintr-o lună în alta.
Un cash-flow pe 8-12 săptămâni oferă suficiente informaÈ›ii pentru multe afaceri. Vezi facturile care ajung la scadență, plățile obligatorii È™i punctele în care soldul scade.
Scontarea funcÈ›ionează cel mai bine când există o legătură directă între creanÈ›a finanÈ›ată, banii folosiÈ›i È™i veniturile care vor acoperi operaÈ›iunea.
Pentru o firmă sănătoasă, accesul anticipat la încasări poate susÈ›ine creÈ™terea fără să lase comenzile noi în aÈ™teptare. DiferenÈ›a o face disciplina financiară. Suma accesată trebuie legată de un deficit măsurat, factura aleasă trebuie să aibă o bază comercială solidă, iar costul trebuie comparat cu marja obÈ›inută. Când aceste trei lucruri sunt puse pe aceeaÈ™i foaie, scontarea devine un instrument de lucru, nu o soluÈ›ie folosită după ce contul s-a golit.
